simt. simt un tremur al sistemului sentimental. o rezonanta. deci.... traiesc intr-o cutie.
unicitatea nu sta nici o clipa in aceasta trasatura. nu. colturile.
acele imbinari de personaje plasate strategic la limita de rabdare. imi joaca tananica pe taraba.
nu mai vand demult mai nimic. dar am o firma luminoasa.... atrage ganganii. consum curent.
dar parca nu iti vine sa faci economie cand oricum nu ai nimic. deci..... consum.
mai imi pica, de la caldura, cate ceva hranitor, fix cand nu im e foame. nu o mai numesc ironie.
mai pic si eu, de la rascruce, intre-o ceata, fix cand vreau. nu o numesc in nici un fel.
aveam termeni. odata. dar nu mai bag la zdup demult. mi-a cam decedat militaria.
acum, ma gadila trepidarea. vibratia imi i-a vitalitatea. si nici nu am ferestre la cutie.
doar goluri. sant bune. exista. deci.....
uit sa ma mai tin minte.
uit sa ma mai tin minte.
3 comentarii:
E posibil ca în cutie să existe o singură undă originară şi reflexiile ei. Mai e posibil ca această cutie să nu aibă colţuri şi să aibă goluri, dar reflexiile să nu treacă niciodată prin ele.
captiv intr-o lume prea mare
O închisoare suficient de largă e închisoarea perfectă. Sau poate un înveliş elastic mulat peste mişcarea ta. O limitare ceva mai mare decât autolimitarea.
Zbaterea nu ajută deci prea mult. Ştii că eşti închis când descoperi singurătatea de dincolo de chipuri; când vezi că totul - chiar şi ceilalţi şi celelalte, oameni vii, arbori sau obiecte - sunt doar reflexii ale chipului tău.
Trimiteți un comentariu